agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5907 .



Ioana Stefanescu-Bogdan [Andia] – sub semnul visării
eseu [ ]
Colecţia: Portrete de Decembrie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Decembrie ]

2004-06-24  |     | 




Scrisul nu e decât un mijloc, mai bun sau mai rău, de a păstra și răspândi vorba... Nu poți apropia două lucruri din lume care par depărtate celorlalți fără să nu țâșnescă din atingerea lor albastră flacără a poeziei... Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul....


Andia intră pe poezie.ro zdrobind toate zidurile din jurul ei : Dar azi, / azi s-a întamplat ceva / care m-a pus pe ganduri…/ Cu urechea lipita de zid / am auzit / cum o alta ureche se lipeste de zid, / pândindu-mi pulsul, /delectându-se / cu scene din viata mea. / Azi am ascultat / tacerea celuilalt, / de dincolo. De aici i se deschide un Cer plin de stele, iar Andia doar le admiră călcând peste și printre ele. Poezia Andiei trece de la o notă gravă la una plină de umor - Flower power : Mi-ar place sa fiu vaca, / as manca margarete in prostie / si tu sa fii bou, / sa mananci si tu. / As fi o vaca neinteleasa, / mancind flori si umblind desculta, / altfel decat alte vaci incaltate. / M-ar picta toti pictorii, / as deveni un model / excelent, / (chiar asa, putin trasa, din cauza exceselor) / cu margareta intre buzanele de negru. / Si tu - pe fundalul tabloului- / mult mai in spate decat mine, / mic, mic, / astfel incat nimeni sa nu stie / daca esti vaca / sau bou.


Destinul fiecăruia e împletit într-un sistem în care creația e permanent posibilă, și în care are loc substituirea realului cu imaginarul: Prostii./ Am citit eu in stele / ca drumul care vine dinspre tine / si cu / drumul care vine dinspre mine / E unul si acelasi. / Deal si vale - depinde cum privesti. / Numai noi vom fi doi, vom fi straini, / vom fi altii. / Eu si cu tine. ( Drumul care vine dinspre noi) Cineva dintre comentatori spunea că are senzația că vorbești de două lumi paralele, de fapt acesta este rolul poeziei să-ți creeze senzații, iar mintea cititorului să descopere noi valențe.


De la o poezie la alta ritmul și spațiul se schimbă, e ca o mișcare continuă între cer și pămînt, ca într-o Hora cu pamantul; frânturi de exsistență… trăite de poetă. Fiecare clipă pare să poarte o posibilă revelație. Pământul este un simbol - văzut nu ca un simplu peisaj ci aproape ca element viu și organic, devine motiv de poezie: Am adormit cu umarul / pe tampla stanga a pamantului; autoarea face abstracție de alte detalii ale peisajului, sintetizându-l în acord cu lumea sa interioară. Aparentul echilibru static al poetei maschează o participare continuă, invizibilă, la viața cosmosului, orice stare, cât de infimă, ajungând să copleșească ființa, să o invadeze în totalitatea ei: si o sa scormonim in mari / pana gasim nisip zvantat…/ cand o sa ne ingropam mortii in nori / si o sa le inaltam coloane / ale infinitului (Va veni ea, linistea)


Linștea pe care poeta și-o impune este tocmai atitudinea propice pentru a recepta semnalele, cuvintele, tainele acelui suflet interior mai puțin obișnuit: Lasă-te leneș în brațe de cer / și zboara printre stele, / să vezi cât e de sfânt zborul, / iar eu nu văd / că tu ai aripi. Andia este poeta liniștii într-o neliniște a mișcării. Preferă o stare de receptare nevorbitoare căreia îi corespunde o liniște cosmică profundă: Acum, întoarce-te spre Răsărit: / cât soare! / Mai vezi ca plang? / Așează-te cu urechea / lipită de pământ; / plângi și tu un pic; / ascultă… Eul poetic este simțit ca un centru – receptor al întregului univers concentrat pe imaginea unei realități închipuite: Hai să valsăm / pe umerii sfinților / puternici, / să ne rotim liberi / în jurul planetei fierbinți / până devenim spirală . ( Când vom deveni muzică ) Andia își estinde sentimentul personalității spre și în diverse trăiri. Ceea ce i se relevă poetei nu e niciodată un adevăr sigur, pus într-o lumină ,,crudă’’, ci ceva ce se estompează într-un clar – obscur de simțire, înfiorând conștiința: Unde ai pus cerul? / De ce ma prăbușesc / crezând că zbor / cu viteza întunericului? / Și de ce nu sunt căi / ci doar acest zbor, / ori această galbenă cădere / bolovănoasă, anevoioasă? (Crucificarea cuvântului )


Realitatea este concepută uneori ca un prilej de senzații emotive: Mi-e dor de povești/ cu ochi de ciocolată / pe care mi le-ar putea spune / o bunică albastră / cu mâini mari, de bunic, / iar eu să gust ciocolata din cuvinte. ( Ciocolată ) Andia are o concepție personală puternică, colorează realitatea întreagă într-o lume sui- generis. Această lume de cele mai multe ori este strălucitoare: ca și când / ne-am înveli / unul cu celălalt. / fără a ne zări / fără a ști măcar… Și ce goi îti sunt ochii,/ ce transparenți / când te cauți în / mine, / tu știi atat de bine / să dai cu zarul, / să dai cu paharul, / ce bine mă simt, /ah, ce bine! Ea acumulează o multitudine de cuvinte ca să poată imita tot ce o înconjoară. A scrie poezie înseamnă de fapt a exista, a spune melodia cuvintelor pe o muzică cunoscută doar de sufletele înclinate spre liric. De remarcat este faptul că poezia feminină visează, adâncește sensibilitatea trăirilor lirice: Nu sunt și nici nu-ncerc să fiu / o icoană cu pleoapa plecată, / am moștenit genele soarelui- / ochiul meu rotund / niciodată, / veghez în somn viitorul / cu lumînarea aprinsă în vânt, / cred în umbre fugare / cum alții cred / în cuvânt, / renasc când sunt / învinsă, / sau nasc / va învăța și el să meargă / între minus și plus / omenesc, / se va împotmoli poate / pe un drum șters / de pe hartă, / își va urla poticnirea / și din ea se va naște poate / alt mers. ( Inimă roșie )


Poeta este într-o căutare continuă, dar nu ca să afle, ea înfățișează doar aventura căutării, pune întrebări fără răspuns și încearcă uși care uneori nu se deschid niciodată: Nu mă mai căuta în toate femeile / nefemei, / în toate femeile fără nume, / nu mă mai căuta așa târziu, / așa înfrigurat, / pierdut,/ nemernic, / dacă ți-aș spune că sunt lut, / ce-ai face, / cât de neputincios / ai zace / fără glas… Mai avem de atins doar câteva cuvinte / printre care / surâsul portocaliu cuibărit în zare, / în oul cuminte, / fisurat și / strămutat /într-un apus de soare. Uneori Andia oscilează între două spații imaginare și între două stări de spirit. ( Trafic de vise )Desenează cu linii subțiri, încercând să transcrie ceea ce nu are, în fond, contur și durată: sau să mutăm munții din loc, / să scrijelim pe flori de colț / toate cele o mie și una de nopți / să adormim osteniți / în timp ce facem dragoste- / tu cu capul spre nord vest / eu ca un dobitoc / spre sud–est / unde cad ploi ascuțite / și iese soarele / când nu te-aștepți, / acolo e lumea mea, / între două lumi…Versurile Andiei sunt de-o admirabilă puritate și acuratețe a grațiosului și inefabilului. Imaginația se extinde nestingherită pe câmpuri vaste de suavități: în spatele cuvintelor se îndeseau păduri / în spatele pădurilor se îndeseau alte păduri / mai fredonam timid / cirip-cirip… Într-o fisură de cer / cineva cu simțul umorului desenase / o portocală / stricată.( Sub semnul minus )


Subtil și discret redă sunetul grav al iubirii printr-o sonoritate a cuvintelor în versuri. Muzica aceasta nu redă numai o realitate – sunetul nedefinit și grav al iubirii, ci este un acompaniament muzical al poeziei: câteva vorbe bâlbâite ieri, / altele răstite acum două seri, / o întrebare a ta acum două săptămâni, / cu răspuns întârziat care va dura luni, / zile întregi / în care singura întâmplare a fost / mănunchiul de zambile… mai tânără decât atunci când am fost copil / (nu promit nimic, / știi bine cît sunt de obosită de copilărit) / voi deretica prin lume / voi arunca tot, dar tot ce ține / de alții… Voi respira numai pentru tine…E tot un gest… Nu cumva / a iubi și a iubi / sunt două verbe diferite / care se rostesc la fel, / par la fel, / se întâmplă la fel, / dar numai unul e adevăratul, / e predestinatul, / care ne înjumătățește de la naștere / pe noi, cei aplecați spre înjumătățire…


Una dintre cele mai frumoase poezii este: ( A fi ): Cărțile / sunt de fapt niște oameni / din care n-au mai rămas decât cuvintele. / Eu / sunt unul / dintre cuvinte. Astfel cuvintele și ideile simple, uneori banale capătă noutatea primei lor zile de creație – cum devine nou și unic cuvântul ,, a fi’’ sau ,, a avea’’când poeta îl spune într-un anumit fel: Eu merg numai pe partea ta dreaptă. / eu îți cunosc numai profilul / de pește, cu ochiul neclintit și negru, / eu țin mâna cu care scrii, / mănânci, lovești, / eu mă sprijin pe umărul tău drept, / visez lumea din spatele gândului tău drept. Spațiul poetic are drept obiectiv principal elementul purtător de sens, deci cuvântul, prin care încearcă să exprime starea interioara: A muri nu există, / a muri nu prezintă nici un interes, / nu are nici o noimă, / a muri e un artificiu, / păcăleală, / o scorneală, / un refren de doină, / o poezie proastă, / un bocet bâlbâit / ca o căință, / lipsit de demnitate, / de coordonate, / de ființă. / A muri nu are început și nici / sfârșit. ( A muri )Unul dintre comentatori spunea: (nu brublem),,Și eu am întâlnit verbul ăsta, dar altul, a uita, mi-a atras apoi atenția. Și m-am uitat în altă parte. Acum m-am făcut mic și stau pe umărul tău, că poate îmi regăsesc verbele uitate. Inima nu are timp, deși bate ca un ceas. Poate de aceea n-am simțit verbele în ordinea în care le-am respirat prin cuvântul care ești tu. Cel mai adânc a intrat a avea. Poate pentru că sunt om, încă. Apoi a fi. Apoi a iubi. Apoi mi s-a părut că ar fi cazul să a muri un pic. A visa l-am respirat cel mai puțin, poate pentru că nu mai știam de unde să-l iau. Dar atâta cât l-am inhalat, tot m-a făcut să văd o lumină, undeva, dincolo de pământ, pe care cineva, a aprins-o cândva, cu un scop.’’ (A visa )


În ciclul verbe pe care le-am întâlnit, Andia vine cu o nouă melodie pe care ne-o dăruiește: Cine nu cunoaște mai întâi cuvintele / nu are voie să se nască, / nu are voie să-și deschidă / ochii, / sufletul, / nu are voie / să iubească. / Cine nu cunoaște mai întâi cuvintele / nu are / voie să moară, / nu are nici cel mai mic drept / să dispară / fără să ne lase o vorbă măcar, / un rând…Prin simplitatea cuvintelor poeta reușește să scoată la iveală frumusețea sufletului ei. ( A cunoaște ) Ciclul continuă cu ( A trebui ), o viziune inedită a poeziei: femeile ar trebui legate / cu o fundă, / roșie sau albastră, / strânse bine / să nu aibă timp / să clipească, / să nu adoarmă, / să nu viseze / să se ferească / să se învețe / să se dezvețe / să mai /iubească. Există în aceste poeme ,,lumini tăioase’’un fel de a cuprinde lucrurile în profunzimea lor și un fel meticulos de a organiza poemele. Ciclul ,, se incheie’’ cu poemul ( A ști ), scris cu mijloacele stilistice a unei poezii senzoriale, notația este febrilă și versurile capătă ritmuri deosebite. Poeta încearcă parcă o refacere a lumii în destrămare.


Poezia Andiei nu renunță la o anumită dorință de seducție. Poemele sale sunt tăiate în materii grațioase și fragile ca niște flori care își împrăștie minunatul parfum doar o zi din viața lor. În universul poetei se unesc și se aproximează meditații lirice delicate și grave. Aș putea spune că tema poeziei Andiei este cea a cunoașterii, cunoaștere ce se organizează ca o arhitectură de întrebări, o încercare de a cuprinde cu mijloacele de înțelegere a poeziei ceea ce se situează dincolo de înțelegere.!





La mulți ani!





Ințelegere cer vouă, cititorilor mei!

Timpul pentru aprofundarea poeziei Andiei a fost intrerupt ( în mod plăcut) de lansarea la Iași a celor douaă cărți ale poetului – Laurențiu Orășeanu. Alte motive ale întârzierii textului le va exprima Radu, probabil.
Mulțumesc!





.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!